Paul, profesorul meu, mi-a oferit o a doua șansă după ce i-am trimis acest videoclip de la sora mea.Am fost recunoscătoare pentru înțelegerea și sprijinul său.Dar nu a fost vorba doar despre videoclip, era vorba despre încrederea pe care mi-a plasat-o.Era vorba despre modul în care credea în mine, chiar și atunci când alții nu au făcut-o.Și asta era ceva ce nu am putut uita.Deci, când am dat peste acest videoclip pe internet, nu am putut să nu mă gândesc la el.Modul în care s-a mișcat, modul în care s‐a prezentat, a fost aproape poetic.A fost un dans al seducției, un dans al dorinței.Și m‐am trezit atrasă de el, fără să pot să mă uit în altă parte.Fata din videoclip, era altceva.Curbatele ei erau hipnotice, fundul ei era o operă de artă.Era o priveliște de văzut, un festin pentru ochi.Și, cum o priveam, nu puteam să nu îmi imaginez cum ar fi să o ating, să o gust.Era un gând care mi‐a provocat fiori pe șira spinării, un gând care a persistat mult timp în mintea mea după ce videoclipul s‐a încheiat.